Despre recentul debut în lungmetraj al lui Mihai Bendeac (acum pe Netflix), Căsătoria, scrie Dinu-Ioan Nicula, la „Cronica filmului”, în articolul „Șarja cavalerului ușor”, din care vă oferim două paragrafe:
Debutul cu Căsătoria este unul parțial, pentru că, într-un procent considerabil, el se juxtapune cu cel din regia scenică, petrecut în 2019 la Teatrul de Comedie, cu „Nunta lui Krecinski”, de Aleksandr Suhovo-Kobîlin. În primăvara anului curent [2024], Mihai Bendeac amintea piesa ca sursă de inspirație pentru film, însă după șase luni ea este efasată, nemaifiind menționată nici măcar pe generic.
Poate că literatura rusă pare pentru mulți nefrecventabilă și regizorul-actor a dorit să evite conexiuni neavenite, dar, atunci, în ce lumină să mai privim rolul lui din 𝑃𝑜𝑟𝑡𝑟𝑒𝑡𝑢𝑙 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑎 𝑡𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒𝑡̦𝑒 (regia Constantin Popescu, 2010), film dedicat lui Ion Gavrilă Ogoranu, inamic al statului dejisto-ceaușist, apoi erou al României anticomuniste, iar acum nomina odiosa pentru succesorii legendarului Vasile Roaită? Însă Mihai Bendeac a dorit probabil să atragă spre cinema și pe foarte numeroșii spectatori care au urmărit piesa de teatru, unii dintre ei nefiind interesați de un „déjà-vu”.
Partea esențială a distribuției (Mihai Bendeac, Liviu Pintileasa, Vlad Drăgulin, Gloria Găitan, Mihaela Teleoacă, Alin Florea) vine direct din spectacolul de la Comedie, dar în același timp este un ansamblu fidel regizorului-actor, alături de care apar și în spectacolul unei trupe independente cu „Casa de modă”, de Georges Feydeau, rebotezare a celebrei piese „Croitor de femei”/„Tailleur pour dames”, vârf al teatrului bulevardier.
Revista FILM
media 
